Bolile parodontale reprezintă o infecție care deteriorează țesuturile moi și osul alveolar care susține dintele. Dacă pacientul nu este tratat, osul alveolar din jurul dintelui este, treptat, distrus. Astăzi descoperim care sunt diferențele dintre gingivită și parodontită, pentru a înțelege mai bine ansamblul bolii parodontale.
Astăzi descoperim care sunt diferențele dintre gingivită și parodontită, pentru a înțelege mai bine ansamblul bolii parodontale.
Ce este gingivita?
Gingivita este o boală care debutează înaintea parodontitei. De regulă, termenul de gingivită se referă la inflamația gingiilor, pe când parodontită se referă la boală parodontală și la distrugerea țesutului, a osului alveolar sau a amândurora. Gingivita reprezintă o afecțiune reversibilă care, tratată la timp, poate preveni pierderea dentiției și apariția altor complicații secundare (boala parodontală).
Cum știi că ai gingivită?
Semnele clasice și simptomele gingivitei sunt gingiile umflate și roșii ce pot sângera la periaj. Inflamația gingivală este cel mai adesea provocată de stafilococ, streptococ, ciuperci candida, Escherichia coli.
Dacă ai o imunitate puternică și îți îngrijește în mod regulat dinții, atunci gingivita nu se dezvoltă.
Două dintre cele mai comune forme de boli parodontale sunt gingivita, adică inflamația gingiilor de la baza dinților, și parodontita, inflamația care afectează osul și țesuturile dinților.
Majoritatea adulților sunt afectați de gingivită, însă chiar și așa, este important să reținem că gingivita nu se transformă întotdeauna în parodontită. Progresul bolii parodontale este influențat de mai mulți factori, iar printre aceștia se află igienă orală și predispoziția genetică.
Tipuri de gingivita
Gingivita localizată afectează mai puțin de 30% din dinții prezenți, cea generalizată când gingivita implică mai mult de 30% din dinții prezenți.
Gingivita acută
Forma acută este mai des întâlnită la copii, adolescenți, tineri sub 30 de ani. Se dezvoltă rapid, are simptome pronunțate. Gingiile sângerează puternic, sunt dureroase, se slăbesc și pot apărea ocazional mici ulcere. După tratament, se recuperează complet. Dacă nu este tratată, boala poate deveni cronică.
Gingivita cronică
În cazul gingivitei cronice, nu există durere; de foarte multe ori boala continuă fără disconfort semnificativ, în timp ce gingiile își schimbă culoarea de la roz pal la roșu. Sângerarea apare în mod regulat la spălarea dinților. Poate fi însoțită de un miros neplăcut, gust metalic. Odată cu exacerbarea, gingiile devin roșii, se umflă, se simte presiunea din interior. De obicei, există o placă densă pe dinți, tartru.
Simptomele gingivitei
- sângerarea gingivală, care poate fi provocată în numeroase circumstanțe: în timpul periajului, în timpul meselor, prin mișcările buzelor, obrajilor și ale limbii.
- modificări de culoare și aspect ale gingiilor, gingia devenind roșie și umflată.
- senzații de mâncărime, usturime gingivală sau chiar ușoare dureri ale gingiilor, mai frecvent la periaj, uneori în cursul meselor, și, foarte rar, dureri apărute în mod spontan.
Care este diferenta între gingivită și parodontită
Care este mecanismul gingivitei?
- Placa bacteriană se acumulează pe suprafața dintelui, iar din această cauză, gingiile devin roșii și inflamate.
- În plus, un alt semn caracteristic este faptul că gingiile pot să sângereze în timpul periajului.
- La cei cu gingivită, gingiile sunt iritate și inflamate și pot fi un semn supărător, însă dinții nu se clatină în acest stadiu al bolii.
- Osul alveolar ori țesutul din apropierea dintelui nu au daune care să fie ireversibile.
Ce trebuie să reținem, însă, este faptul că gingivita netratată poate avansa și poate duce la parodontită. Așadar, gingivita este ușor de recunoscut, pentru că este caracterizată de roșeața marginilor gingiilor, de umflarea gingiilor și de sângerarea lor în timpul periajului dinților.
Un alt aspect important de reținut este că gingivita poate să apară atât în forma acută, cât și în forma cronică.
- Gingivita acută este, de regulă, asociată cu infecții specifice, cu unele microorganisme sau cu un traumatism.
- Inflamația cronică a țesutului gingival care se află în jurul dintelui este asociată cu biofilmul (placa bacteriană) care acoperă dinții și gingiile.
Din fericire, în prezent este recunoscut faptul că gingivita poate fi reversibilă. Cum? Prin practicarea unor obiceiuri eficiente de igienă orală.
Care este mecanismul parodontitei
- Gingia și osul se retrag de pe dinte, formându-se astfel niște „pungi” mari.
- Resturile alimentelor, reziduurile și bacteriile se pot colecta în aceste spații dintre gingii și dinte și pot infecta zona.
- Sistemul imunitar atacă bacteriile, pe măsură ce placa bacteriană se extinde sub linia gingiei în aceste pungi parodontale.
- În acest stadiu, osul alveolar și țesutul conjunctiv care țin dintele pe loc încep să se distrugă, din cauza toxinelor produse de bacteriile de aici.
- Dintele începe să se clatine și poate să cadă. Modificările acestea ar putea fi ireversibile.
Ce trebuie să știm despre parodontită?
- Când boala parodontală afectează osul alveolar și țesutul de susținere, ea se numește parodontită.
- Este caracterizată de formarea pungilor parodontale sau spațiilor între dinte și gingie.
- Această formă a bolii parodontale poate avansa și poate cauza distrugerea cronică a unor structuri, iar în timp va duce la mobilitatea dinților sau chiar la pierderea dinților.
Dinamica bolii ne poate da de gândit: în unele cazuri, pacientul poate să aibă episoade de activitate rapidă a bolii parodontale într-o perioadă relativ scurtă de timp, urmată de perioade de remisiune.
Cauzele instalării gingivitei
- Igienă orală necorespunzătoare: atunci când spălatul pe dinți cu o periuță de dinți potrivită nu face parte din rutina zilnică, crește automat atât riscul apariției cariilor, cât și al gingivitei.
- Placa dentară: atunci când aceasta se va acumula în spațiile interdentare, favorizează acumularea de bacterii nocive, care vor duce, în cele din urmă, la inflamarea gingiilor. Bacteriile conținute de placă bacteriană, formate din resturile de alimente, vor intră în contact cu cele care se regăsesc în cavitatea orală, ducând astfel la apariția unor inflamații gingivale.
- Tartrul: dacă nu este îndepărtată la timp, placa bacteriană acumulată în spațiile interdentare, se poate transforma în tartru. Nefiind îndepărtat timp de o perioada îndelungată, acesta se va întări și va duce la acumularea a tot mai multor bacterii. În acest punct, igiena orală va fi tot mai greu de realizat, întrucât tartrul va păstra bacteriile din interior, fără a mai putea fi îndepărtate, astfel devenind nocive și vor afecta gingiile.
- diabetul
- bolile bacteriene, fungice și virale ale căilor respiratorii;
- bolile de sânge
- fumatul
- tratamentul dentar incorect sau purtarea protezelor și aparatelor dentare care rănesc țesuturile cavității bucale sunt, de asemenea, expuse riscului
- deficitul de vitamine, mai ales de vitamina C
- medicamente precum contraceptivele orale, utilizate pe termen lung
Factori de risc în dezvoltarea gingivitei
- Fumatul sau mestecarea tutunului;
- Vârsta înaintată;
- Dieta săracă în vitamina C;
- Sindromul de gură uscată;
- Intervenții stomatologice care îngreunează curățarea corectă a dinților;
- Schimbări hormonale, precum cele din perioada sarcinii sau a menstruației;
- Factori ereditari;
- Anumite medicamente;
- Anumite boli care slăbesc sistemul imunitar (HIV, leucemie)
Diagnosticul gingivitei
Diagnosticarea se face de către medic, in cabinet, în urma unui control.
Semnele clasice și simptomele gingivitei sunt gingiile umflate și roșii ce pot sangera la periaj.
Un alt semn poate fi dat de îndepărtarea sau retragerea gingiilor de pe dinți, lasand dinții cu un aspect alungit. Se formează buzunare între dinți și gingii unde placa și resturile alimentare se vor colecta.
Pentru a detecta boala gingivală într-un stadiu precoce, unii stomatologi măsoară frecvent adâncimea pungii gingivale din jurul fiecărui dinte. Adâncimi mai mici de 3mm sunt normale. Pungi gingivale mai adânci prezinta un risc mare de gingivita și parodontita.
Cum se trateaza gingivita?
Tratamentul presupune curățarea profesională a dinților de către stomatolog și intensificarea măsurilor de igienă dentară aplicate la domiciliu. Cazurile avansate pot necesită administrarea antibioticelor sau măsuri chirurgicale.
Îndepărtarea zilnică a plăcii dentare cu ajutorul atei dentare și periuței de dinți, precum și curățarea de rutină realizată de un stomatolog la intervale de la 6 luni până la 1 an, pot fi utile pentru prevenirea gingivitei. Pacienții cu boli sistemice care predispun la gingivită necesită curățare profesională mai frecvența.
Indepartarea placii dentare
Dacă diagnosticul este conștientizat din timp și dacă tratamentul este prompt și corect, gingivita poate fi tratată cu succes. Tratamentul presupune îngrijirea de către un profesionist dentar și procedurile de urmărire efectuate de pacient la domiciliu.
Placa bacteriana și tartrul dentar sunt îndepărtate. Aceasta este cunoscută sub numele de detartraj. Acest lucru poate fi incomod, mai ales dacă acumularea de tartru este extinsă sau dacă gingiile sunt foarte sensibile.
Dentistul vă va explica importanța igienei orale și modul de periaj și curățare cu ață eficient. Este posibil să fie recomandate programări periodice pentru urmărire, dacă este necesar să realizați curățări mai dese.
Repararea oricăror dinți deteriorați în funcție de problemele anterioare contribuie, de asemenea, la igiena orală. Unele probleme dentare, cum ar fi dinții strâmbi, coroanele dentare sau puntile incorect realizate, pot îngreuna îndepărtarea corectă a plăcii și a tartrului din jurul lor si de asemenea, pot irita gingiile datorita marginilor prea largi, nefinisate sau prea lungi.
Consolidarea igienei orale
Profilaxia este o condiție necesară pentru menținerea sănătății orale și presupune atât îngrijirea dentară personală prin mijloace de igienă realizate la domiciliu, cât și metode de curățare efectuate în cabinetul stomatologic la intervale constante de timp.
Periajul trebuie realizat de minimum două ori pe zi, îndepărtând astfel placa bacteriană care generează cariile dentare și boala parodontală. Periajul realizat seara prezintă o importanță aparte – după acesta este indicat să nu mai cosumăm alimente și lichide în afară de apă până la culcare.
Se pot folosi periuțe manuale sau periuțe electrice, iar periajul ar trebui să dureze în medie 3-4 minute.
Tehnica clasică de periaj presupune menținerea periuței într-un unghi de 45 grade pe suprafețele dentare, realizând mișcări verticale pe fețele interne și externe ale dinților, de la gingie spre exteriorul dintelui (de la roșu la alb) și mișcări circulare pe suprafețele cu care mușcăm (fețele ocluzale).
Periuța ar trebui să aibă peri moi sau de duritate medie (nu foarte duri pentru a nu leza gingia), iar mișcările ar trebui să fie ferme, dar nu cu o presiune mare. Pentru o respirație proaspătă este indicat să periem și limba din interior spre exterior.
Periajul, însă, asigură curățarea a numai aproximativ 60% din suprafețele dentare, motiv pentru care, pentru restul suprafețelor sunt necesare alte mijloace precum ața interdentară, dușul bucal sau periuțele interdentare.
Mai multe despre profilaxia dentara afli de aici.
Tratament cu laser
Terapia cu laser este un alt tratament care ajută la creșterea sănătății gingiilor. Buzunarul gingival este tratat cu un laser pentru țesuturi moi pentru a elimina bacteriile dăunătoare adânc în buzunarele parodontale, pentru a elimina țesutul nesănătos și pentru a ajuta la stimularea vindecării.
Decontaminare cu laser a dinților și parodonțiului, după igienizarea obișnuită și înaintea procedurilor de chirurgie orala și parodontala, se recomanda din trei motive importante:
- Pentru a reduce sau elimina bacteriile. Dacă are loc sangerarea gingiilor în timpul procesului de curatare, aceasta permite bacteriilor prezente în cavitatea bucală să pătrundă în fluxul sanguin și să ajungă uneori în zone slăbite ale corpului cum ar fi valve cu probleme ale inimii sau proteze articulare ale șoldului sau genunchiului. Studiile clinice arată că acești agenți patogeni orali sunt în legătură cu un număr de alte afectiuni de tip cardiovascular, artrita reumatoida, diabet, boli pulmonare. Este bine-cunoscută premedicația cu antibiotice pentru pacienții cunoscuți cu afecțiuni cardiace sau proteze articulare, pentru ca bacteriile să nu producă efecte nedorite.
- Pentru prevenirea contaminării încrucișate a infecțiilor dintr-o zonă a gurii în alte zone. Decontaminarea LASER minimizează probabilitatea de a propaga o infecție bacteriană dintr-o zonă mai bolnavă a gurii în alta mai sănătoasă, la același pacient.
- Eliminarea bacteriei care produce afecțiunea parodontală și stoparea infecției, înainte ca aceasta să producă distrugerea fizică a țesutului gingival și a osului din jurul dintelui. Decontaminarea laser previne colonizarea bacteriană în jurul dinților pentru o perioadă de 4-6 săptămâni.
Decontaminarea laser este un proces lipsit de durere și durează circa 10- 20 minute. AFLĂ MAI MULTE DETALII DESPTE TERAPIA ASISTATA LASER de aici.
Avantajele utilizarii laserului in tratamentul gingivitei
BIOSTIMULAREA GINGIILOR cu LASER se realizeaza prin :
- creșterea vascularizatiei gingivale
- crește eliberarea endorfinelor
- crește proliferarea celulară cu 150% și metabolismul fibroblastilor, cu beneficii în perioterapie
- stimulează reacția imunitară locală
- scade inflamația și edemul
Recomandări utile de produse eficiente pentru gingivită
- Clătiți-vă gura cu apă de gură după fiecare masă.
- Spătiți-vă dinții de două ori pe zi cu o pastă de dinți care previne apariția gingivitei.
- Schimbați periuța de dinți la fiecare 3 luni.
- Folosiți ața dentară după mese – va facilita îndepărtarea resturilor alimentare și prevenirea apariției tartrului.
- Vizitați medicul dentist la fiecare șase luni pentru o igienizare profesională.
Metode de prevenire a gingivitei
Metodele clasice de prevenire a gingivitei sunt:
- o igienă orală corespunzătoare,
- ajustarea dietei,
- control stomatologic periodic.
Gingivita in sarcina
Sarcina cauzează modificări hormonale care cresc riscul de a dezvolta probleme de sănătate orală precum gingivita (inflamația gingiilor) și parodontoza (pierdere de masă osoasă).
Ca rezultat al nivelului hormonal variabil, 40% dintre femei vor suferi de gingivită la un moment dat în cursul sarcinii — afecțiune numită gingivita de sarcina.
Nivelul crescut de progesteron în perioada sarcinii poate facilita dezvoltarea unor bacterii responsabile pentru gingivită, poate face țesutul gingival mai sensibil la placă și poate exagera răspunsul organismului la toxinele din placă dentară.
De fapt, dacă suferiți de o afecțiune gingivală semnificativă, sarcina poate înrăutăți situația.
Gingivita la copii
Atunci când copilul nu-și curăță dinții în fiecare zi, dimineața și seara, bacteriile se înmulțesc și se depun pe dinți, formând placa bacteriană. Pe măsură ce placa dentară se acumulează și nu este îndepărtată la timp, se formează tartrul, care poate fi îndepărtată doar prin detartraj.
În absența ședințelor de profilaxie periodice, recomandate la 3-4 luni la copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 8 ani, tartrul începe să acumuleze bacterii și să irite gingiile, care se înroșesc și pot să sângereze.
Spre deosebire de gingivita la adulți, al cărei principal simptom este sângerarea gingivală, atunci când vorbim de gingivită la copii, principalele simptome sunt inflamarea țesutului gingival și înroșirea acestuia.
Sângerarea gingiilor este mai puțin frecventă la copii, dar poate apărea la periaj sau în cazul consumului de alimente mai dure.
Respirația urât mirositoare poate fi, de asemenea, un simptom al gingivitei la copii și adolescenți.
Intrebări și răspunsuri
Daca am gingivită îmi voi pierde dinții?
Nu toți pacienții care suferă de ginvigita își vor pierde dinții în mod garantat. Dacă respecta regulile profilactice – periaj corect si vizite regulate la cabinet, gingivita poate fi controlata.
Sunt normale sângerarile gingivale în sarcină?
Gingivita de sarcină este o afecțiune care afectează aproximativ jumătate dintre femeile gravide, poate fi controlată prin igiena dentara suplimentară.
Poți avea gingivită dacă ai diabet?
Pacienții cu diabet nu vor experimenta neapărat gingivita, deși au un risc mai mare de dezvoltare a unor probleme dentare.
Poți avea gingivită dacă nu ai carii?
Gingivită nu are legătură, în mod direct, cu prezența cariilor, ci cu prezența tartrului și a plăcii bacteriene, formate din cauza unei igiene superficiale.
Articol scris de:
„De ce am ales parodontologia? Pentru ca este domeniul cel mai dinamic din stomatologie si care presupune munca in echipa. Este specialitatea in care pacientii au nevoie de o abordare holistica , de o viziune interdisciplinara si de un medic parodontolog care sa le fie alaturi cat mai mult timp.”