PARODONTOZA: CAUZE, SIMPTOME ȘI TRATAMENT
Parodontita sau boala parodontală – cunoscută popular și drept parodontoză – este cauza numărul 1 a pierderii timpurii a dinților. Potrivit O.M.S., unele semne de inflamație se întâlnesc la 86% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 35 și 44 de ani. În același timp, în aceeași grupă de vârstă, aproximativ 20% dintre pacienții sunt diagnosticați nu doar cu parodontită, ci și cu parodontită severă.
În România, boala parodontală afectează 70% dintre adulți, în stadii diferite.
Parodontoza, boala parodontală, este o afecțiune cronică, determinată de placa bacteriană (pelicula de pe suprafața dinților care trebuie îndepărtată prin periaj dentar de minimum două ori pe zi), care, neîndepărtată, se transformă în tartru. Neîndepărtarea periodică a tartrului va duce, în timp, la inflamarea gingiei și în stadii avansate va cuprinde și osul de susținere din jurul dintelui.
Boala parodontală poate fi tratată cu succes dacă este diagnosticată timpuriu, printr-un simplu consult stomatologic. Una dintre principalele probleme legate de această afecțiune este aceea că evoluează lent, primele simptome fiind destul de discrete.
De reținut faptul că boala parodontală nu este contagioasă, însă acest detaliu nu ar trebui sa ne bucure, pentru că faptul că boala nu este transmisibilă duce la neglijarea acesteia în lipsa sentimentului de responsabilitate față de sănătatea celor din jur.
CAUZE PARODONTOZĂ
Deși, în mod generic, se spune că parodontoza este cauzată de o igienă superficială, în realitate factorii favorizanți ai acestei afecțiuni sunt mult mai complecși și cuprind genetica, factorii endocrini, factorii de mediu, coroborate cu bolile profesionale, obiceiurile vicioase (fumatul în primul rând) sau un stil de viață și alimentar nesănătos. Dar factorul declanșator și catalizator în apariția și evoluția parodontozei este persistența plăcii bacteriene și a tartrului.
Dacă nu urmezi o igienă orală riguroasă, acest lucru favorizează apariția plăcii dentare. Aceasta se dezvoltă din interacțiunea bacteriilor care se află în mod normal în cavitatea bucală, cu zaharurile, amidonul și alte componente din alimentele pe care le consumi. În lipsa periajului dentar, placa dentară se transformă în tartru dacă rămâne pe dinți mai mult de două-trei zile. În plus, placa dentară se poate întări sub linia gingiei și poate deveni un magnet de bacterii.
De asemenea, apariția parodontozei este favorizată și de fumat, stres și unele medicamente, precum anticoncepționalele și antidepresivele. În timp, chiar și bruxismul (scrâșnitul dintilor) poate conduce la parodontoză. O altă cauză este predispoziția genetică dată de imunitate - studiile arată ca 30% dintre persoanele afectate de paradontoză au avut în familie persoane ce suferă de aceasta boala parodontală.
FACTORI DE RISC PARODONTOZĂ
Boala parodontală apare ca un cumul dintre mai mulți factori, care pot avea sau nu legătură cu afecțiunile orale. Dincolo de igiena orală necorespunzătoare, parodontoza este favorizată de o serie de alți factori de risc. În primul rând, fumatorii sunt mult mai expuși riscului de parodontoză pentru că boala poate progresa mai rapid și recuperarea, în caz de tratament este mai lentă.
Și predispoziția genetică este un factor de risc: studiile arată că 30% dintre persoanele afectate de parodontoză au avut în familie persoane ce suferă de parodontoză, având, ei înșiși, de șase ori mai multe șanse să dezvolte parodontoză. Problemele preexistente de sănătate precum diabetul, afecțiunile cardiace și respiratorii, leucemia, artrita, osteoporoza, Sindromul Down, Boala Crohn, dar și deficiența de vitamina C sau anemia pot conduce la parodontoză, precum și bruxismul (scrâșnitul dinților). Și alimentația dezechilibrată și săracă în vitamine și minerale poate favoriza apariția bolilor gingivale și parodontale, și, din nefericire, stresul cronic favorizează și el apariția parodontozei. Dereglările hormonale care pot să apară la pubertate, în cazul sarcinii, menstruației sau menopauzei duc, adeseori, la apariția gingivitei, deschizand calea parodontozei. Un ultim factor de risc este reprezentat de unele medicamente, precum anticoncepționalele, medicamentele pentru inimă, antidepresivele și steroizii.
EVOLUȚIA BOLII PARODONTALE
Dezvoltarea parodontitei este evaluată în funcție de gradul de mobilitate a dintelui. Există o mobilitate naturală a unui dinte, necesară pentru absorbția șocurilor mecanice apărute în masticație, însă există și o mobilitate patologică, iar aceasta din urmă face referire la parodontoza.
Mobilitatea patologică are diverse grade. În gradul I (gingivita), mobilitatea este de până la 1 mm, dintele se mișcă pe direcția înainte-înapoi, de la limbă la obraz/buze. Șansele de a menține dinții sunt mari. Gradul II: mobilitate în aceleași direcții că mai sus, dar mișcările sunt deja mai mari de 1 mm, șansele de supraviețuire fiind medii. Gradul III: dintele este deja mobil în toate direcțiile, fiind extrem de greu de salvat.
În unele clasificări, gradul IV este separat și se caracterizează prin dinții care se rotesc în alveole și sunt pe punctul de a se pierde complet. Nici nu merită să încerci să-i salvezi. În cazul unei boli parodontale mai avansate apare afectarea profundă a parodonțiului, cu rezistență crescută la tratamentele standard. Parodontita acută ulcero-necrotică poate reprezenta următoarea etapă de dezvoltare a parodontozei, în care se manifestă și pierderea de masă osoasă și atașare parodontală. Parodontita acută ulcero-necrotică este extrem de dureroasă, fiind necesar tratamentul imediat.
SIMPTOME PARODONTOZĂ
Statistic, paradontoza afectează circa 70% din populația adultă a țării noastre, cu forme mai mult sau mai puțin grave ori extinse. Una dintre principalele probleme legate de această afecțiune este aceea că evoluează destul de lent, primele simptome fiind destul de discrete. Care sunt însă simtomele parodontozei care ar trebui urmărite?
Semnele bolii parodontale (gingivita, parodontita superficială sau parodontita profundă) sunt, în primul rând, gingiile inflamate și sângerările la periaj, urmate de depuneri de tartru la baza dinților. Retragerea gingivală, rădăcinile dentare descoperite, mobilitatea dentară, senzația de alungire a dinților sunt următoarele simptome care apar. Boala parodontală este anunțată și de sensibilitatea la rece, la periaj sau la consumul anumitor alimente, de schimbarea poziției dinților în timp și de halena fetida (respirația urât mirositoare).
Un alt semnal, este acela că, pe măsură ce gingivita progresează, gingiile devin moi, își schimbă culoarea și sângerează la periaj.
Treptat, boala gingivală începe să avanseze, gingiile se retrag de pe dinți lăsând la vedere rădăcina dintelui. Aici ai senzația că dinții tăi sunt mai lungi, însă e doar o iluzie dată de faptul că rădăcinile sunt descoperite, sensibilizand osul și afectând stabilitatea dintelui.
Apoi se formează pungile parodontale, cu puroi, care apar între os și dinte și care, în timp, conduc la pierderea dinților din alveolele dentare.
DIAGNOSTIC PARODONTOZĂ
Diagnosticul parodontozei se realizează în general în cadrul unui control de rutină, printr-o examinare atentă a cavității bucale. Medicul stomatolog poate suspecta parodontoza pe baza prezenței unor depuneri semnificative de tartru și placă bacteriană, urmărind totodată și alte simptome ale parodontozei, precum modificările de culoare sau formă ale gingiei, sângerările gingivale sau retracția gingivală. În plus, istoricul medical al pacientului este folosit pentru a identifica eventuali factori de risc care pot crește probabilitatea apariției parodontozei.
Pentru a determina severitatea parodontozei vor fi necesare analize suplimentare, efectuate, de regulă, într-o singură ședință, de către un medic parodontolog. În ordinea importanței lor în diagnosticarea parodontozei și a gradului de severitate a afecțiunii, se utilizează:
- determinarea indicelui de sângerare gingivală (prezența sângerării gingivale poate indica o inflamație a gingiilor);
- examinarea sănătății gingiilor cu sonda parodontală (recomandată pentru măsurarea adâncimii spațiilor dintre gingie și dinte);
- radiografii dentare (recomandate pentru a identifica eventuale pierderi osoase).
Controalele stomatologice regulate reprezintă singura modalitate prin care pot fi identificate încă din faze incipiente orice probleme de sănătate orală, inclusiv boala parodontală. De asemenea, în cadrul controalelor stomatologice de rutină pot fi efectuate proceduri de profilaxie dentară, esențiale pentru prevenirea parodontozei.
TRATAMENT PARODONTOZĂ
Tratamentul bolii parodontale urmărește: îndepărtarea cauzei, a bacteriilor patogene și curățarea țesuturilor afectate.
Clasic, tratamentul parodontozei se făcea chirurgical. Gingia se inciza dintr-o parte în alta a dinților afectați, se decola de pe suprafața osului, apoi se curățau osul, gingia și rădăcinile cu instrumente mecanice, după care se sutură plagă și se aștepta mai multe săptămâni vindecarea. Tratarea parodontozei în zilele noastre presupune tehnici mult mai puțin invazive.
În clinica noastră, tratamentul bolii parodontale se realizează cu ajutorul mai multor lasere, iar acestea lucrează complementar în vederea obținerii celor mai bune și durabile rezultate. Prin utilizarea corectă a acestor lasere noi reușim să creăm la final țesuturi curate, biostimulate. Terapia practicată în cabinetul nostru se numește „terapie parodontală asistată LASER”, ceea ce implică faptul că LASER-ul este doar o parte a tratamentului.
Trebuie să reții că boala parodontală este o boala ce are la bază o infecție bacteriană. Această bacteriemie este cauza inflamării cronice a țesutului parodontal, iar rolul bactericid și detoxifiant al LASER-ului este binevenit în tratarea inflamației. LASER-ul are un important efect bactericid asupra patogenului parodontal ce dă agresivitatea bolilor parodontale.
Lumina LASER-ului reușește să anihileze acest patogen, reușind să pătrundă în zone precum cementul radicular sau profunzimea țesutului moale, unde tratamentul convențional nu are niciun rezultat. Se folosesc mai multe tipuri de LASERE pentru ca este nevoie de mai multe lungimi de undă pentru a penetra cât mai profund tesuturile infectate și pentru a distruge cat mai multe colonii bacteriene.
PARODONTOZA: COMPLICAȚII
Dacă nu este identificată și tratată la timp, boala parodontală poate conduce la unele complicații severe. Amintim, din nou, faptul că diagnosticarea parodontozei se face printr-un simplu control de rutină în cele mai multe dintre cazuri. Iar în ceea ce privește prevenția, cele mai importante două lucruri pe care trebuie să le respectăm sunt: igiena orală corespunzătoare la domiciliu (periaj de două ori pe zi, folosirea aței dentare și a apei de gură) și vizita la stomatolog pentru igienizările profesionale, la fiecare șase luni, maximum un an (în funcție de recomandarea medicului).
Consecințele și complicațiile parodontozei includ abcesele dureroase, mișcarea sau pierderea dinților, riscul de probleme în sarcină (preeclampsie, greutate mică a nou-născutului), probleme cu mestecatul alimentelor, probleme de vorbire, probleme estetice, respirație neplăcută (halitoză), efecte negative asupra stării generale de sănătate (risc crescut de infarct, boli respiratorii și diabet).
Să nu uităm că dantura are un impact colosal asupra noastră, din două puncte de vedere. În primul și primul rând, sănătatea întregului organism este direct influențată de sănătatea orală. Și în al doilea rând, inclusiv confortul nostru psihic este influențat de felul în care arată zâmbetul nostru. De aceea, este crucial să identificăm bolile parodontale la timp, pentru a nu lăsa complicațiile să apară.
PREVENȚIE PARODONTOZĂ
Parodontoza reprezintă o afecțiune severă a gingiilor, care poate fi însă prevenită printr-o îngrijire adecvată a cavității bucale și vizite regulate la medicul stomatolog. De asemenea, în cazul persoanelor care prezintă deja gingivită sau care au un risc ridicat de a dezvolta boala parodontală, se recomandă utilizarea produselor de igienă orală cu clorhexidină, conform indicațiilor medicului stomatolog.
Îngrijirea la domiciliu a cavității bucale presupune:
- periajul dentar efectuat de două ori pe zi, folosind o periuță de dinți cu peri moi sau de duritate medie;
- utilizarea apei de gură și a aței dentare.
Procedurile stomatologice de profilaxie dentară, precum detartrajul sau periajul profesional, efectuate în general la intervale de 6-12 luni în cadrul vizitelor de rutină la stomatolog, mențin o bună sănătate a dinților și a gingiilor, fiind la fel de importante ca periajul dentar efectuat zilnic. În lipsa acestora, riscul de dezvoltare a parodontozei rămâne în continuare unul ridicat, deoarece periajul dentar efectuat la domiciliu este ineficient în eliminarea depunerilor de tartru, principala cauză a bolii parodontale.
Deoarece boala parodontală are caracter progresiv, adesea gingiile pot să pară sănătoase în fazele incipiente ale bolii, fără a prezenta simptome sau simptomele fiind unele minore. Ulterior, în lipsa igienizării profesionale a danturii, pe fondul răspândirii bacteriilor din cavitatea bucală, boala parodontală progresează către parodontoză. Din acest motiv, vizitele la medicul stomatolog, pentru efectuarea unui periaj dentar profesional sau a unui detartraj, cel puțin o dată pe an, sunt esențiale în prevenirea parodontozei, chiar și după apariția gingivitei (primul stadiu al bolii parodontale, ce precede parodontoza).
Prevenția parodontozei presupune, de asemenea, evitarea factorilor de risc, precum fumatul, stresul cronic sau consumul excesiv de alimente cu conținut ridicat de carbohidrați sau a alimentelor și a băuturilor acide. Pacienții cu anumite patologii, precum cei cu diabet sau HIV, pot prezenta riscuri mai mari de a dezvolta parodontoza, în cazul acestora vizitele la medicul parodontolog fiind recomandate la intervale de maximum șase luni.
Intrebări frecvente
Parodontoza este contagioasă? Se transmite?
La întrebarea „paradontoza este contagioasă?” răspunsul este nu. Însă acest detaliu nu ar trebui sa ne bucure pentru că faptul că boala nu este transmisibilă duce la neglijarea acesteia în lipsa sentimentului de responsabilitate față de sănătatea celor din jur. Consecințele și complicațiile parodontozei includ abcesele dureroase, mișcarea sau pierderea dinților, riscul de probleme în sarcină (preeclampsie, greutate mică a nou-născutului), probleme cu mestecatul alimentelor, probleme de vorbire, probleme estetice, respirație neplăcută (halitoză), efecte negative asupra stării generale de sănătate (risc crescut de infarct, boli respiratorii și diabet).
Să nu uităm că dantura are un impact colosal asupra noastră, din două puncte de vedere. În primul și primul rând, sănătatea întregului organism este direct influențată de sănătatea orală. Și în al doilea rând, inclusiv confortul nostru psihic este influențat de felul în care arată zâmbetul nostru. De aceea este crucial să identificăm bolile parodontale la timp, pentru a nu lăsa complicațiile să apară – faptul că parodontoza nu este contagioasă NU ar trebui să ne facă mai puțin responsabili cu cei din jur. Este în continuare una dintre problemele orale care atacă extrem de mulți adulți, așa că diagnosticarea și tratarea timpurie sunt vitale.
Parodontoza doare?
Da, din păcate, însă nu din fazele incipiente. Există o progresie către durere, primul pas fiind apariția gingivitei. Ce se întâmplă, de fapt, în parodontoză, este că Gingiile devin moi, își schimbă culoarea din roz spre violet și sângerează la periaj. Aceasta este inflamarea. Treptat, boală gingivală începe să avanseze, gingiile se retrag de pe dinți lăsând la vedere osul alveolar. Aici ai senzația că dinții tăi sunt mai lungi, însă e doar o iluzie dată de faptul că rădăcinile sunt descoperite, sensibilizand osul și afectând stabilitatea dintelui. Abia în acest punct apar durerile subtile, pruritul gingival, halitoza, adică respirația urât mirositoare, și senzația de disconfort la consumul alimentelor reci și fierbinți.
În următoarea fază încep să se formeze pungile parodontale, acele pungi cu puroi care se formează între os și dinte și care, în timp, conduc la expulzarea dinților din alveolele dentare. Boala parodontală nu este contagioasă, însă durerea poate fi și extremă în unele cazuri. Ar trebui să mergi la stomatolog de îndată ce sesizezi primele semne de paradontoza: sangerari gingivale, retractii gingivale și sensibilitate dentara accentuată. Boala parodontală poate fi reversibilă în 95% din cazuri dacă se intervine încă de la primele semne ale bolii.
Ce se întâmplă dacă nu tratam parodontoza la timp?
Dezvoltarea parodontitei este evaluată în funcție de gradul de mobilitate a dintelui. Există o mobilitate naturală a unui dinte, necesară pentru absorbția șocurilor mecanice apărute în masticație, însă există și o mobilitate patologică, iar aceasta din urmă face referire la parodontoza. Mobilitatea patologică are diverse grade: gradul I, II, III și IV.
În ultimele două grade, dinții sunt extrem de dificil, respectiv imposibil de salvat – pierderea ireversibilă a dinților este ce se întâmplă atunci când nu tratăm această afecțiune orală la timp. De asemenea, lipsa unui tratament corect, prescris la timp, poate să ducă și la o serie de complicații și riscuri: Consecințele și complicațiile parodontozei includ abcesele dureroase, mișcarea sau pierderea dinților, riscul de probleme în sarcină (preeclampsie, greutate mică a nou-născutului), probleme cu mestecatul alimentelor, probleme de vorbire, probleme estetice, respirație neplăcută (halitoză), efecte negative asupra stării generale de sănătate (risc crescut de infarct, boli respiratorii și diabet).
La ce vârstă apare parodontoza?
Din nefericire, parodontoza este o afecțiune orală care nu ține cont de vârstă. Fiind o boală cauzată de bacteriile patogene, parodontoza poate afecta pe oricine care nu are o igienă orală corespunzătoare. Studiile ne arată că, în România, 9 din 10 adulți au parodontoză, fiind implicați chiar și tineri cu vârste sub 30 de ani.
Chiar dacă parodontoza nu ține cont de vârstă, este adevărat că înaintarea în vârstă reprezintă un factor de risc și cu cât înaintăm mai mult în vârstă, cu atât trebuie să ne asigurăm că igiena orală este una corespunzătoare. Totuși, formele ușoare ale bolii parodontale – și ne referim aici la gingivită – pot apărea inclusiv la adolescenți, în lipsa igienei orale corecte.
Sunt necesare periajul dentar realizat de două ori pe zi, folosirea aței dentare și a apei de gură, inclusiv a dușului bucal, ca principalele metode de prevenție. În cazul persoanelor care se confruntă cu gingivită sau prezintă risc de parodontoză, folosirea produselor de igienă orală pe bază de clorhexidină este esențială. Această substanță are proprietăți bactericide și bacteriostatice și previne formarea plăcii dentare.
Pasta de dinți mă poate proteja de parodontoză?
Pasta de dinți te protejează de parodontoză dacă o folosești corect – Sunt necesare periajul dentar realizat de două ori pe zi, folosirea aței dentare și a apei de gură, inclusiv a dușului bucal, ca principalele metode de prevenție.
În cazul persoanelor care se confruntă cu gingivită sau prezintă risc de parodontoză, folosirea produselor de igienă orală pe bază de clorhexidină este esențială. Această substanță are proprietăți bactericide și bacteriostatice și previne formarea plăcii dentare. Orice pastă de dinți te va ajuta, dacă te asiguri că periezi dinții corect, de două ori pe zi, că treci peste toate grupurile dentare, dar și că ai o tehnică de periaj corespunzătoare (nu stânga-dreapta, ci dinspre gingie spre dinte). Iar pentru un plus de siguranță, e nevoie să folosești o pastă de dinți cu clorhexidină. Pentru prevenirea parodontozei sunt necesari doi pași mari de urmat: igiena orală și vizita la medicul dentist.
Vizita la medicul dentist este obligatorie pentru a preveni dezvoltarea parodontozei. Detartrajul profesional este indicat în prevenirea parodontozei o dată la șase, maxim 12 luni.
Păstrarea igienei de-a lungul vieții este necesară și obligatorie, iar noi te vom chema în mod frecvent la consultații și igienizări pentru monitorizarea bolii.
„Parodontoză" sau „paradontoză"? Care este forma corectă?
Forma corectă este parodontoză.
Sunt recomandate tratamentele naturiste pentru parodontoză?
Boala parodontală trebuie luată în serios și tratată ca atare, pentru a putea elimina toate bacteriile și pentru a începe vindecarea. Din păcate, tratamentele naturiste nu pot face acest lucru.
Dacă sufar de parodontoză, trebuie să țin un regim alimentar special?
Nu, ci trebuie să te asiguri că boala este ținută sub control prin igienizări periodice și controale.
Parodontoza poate apărea la copii?
Da, există o formă a bolii parodontale care se poate manifesta și în cazul copiilor.