Cine ar fi putut crede că cei mici pot face și ei parodontoză? Parodontita juvenilă sau parodontoza la copii este un fenomen destul de rar întâlnit (poate apărea la 0,1-0,5% dintre copii), însă este o afecțiune agresivă, care progresează extrem de repede și poate avea consecințe serioase asupra dinților și oaselor unui copil.
Ce este parodontita juvenilă?
Parodontita juvenilă reprezintă o afecțiune a gingiilor, ligamentelor parodontale, cementului și osului alveolar (în care este susținut dintele) și se manifestă la copii, începând cu vârsta de 4 ani. În mod obișnuit, boala parodontală debutează sub forma unei gingivite care, ulterior, progresează spre parodontită (parodontoză), însă aceste cazuri sunt excepția, deoarece majoritatea gingivitelor rămâne la acest stadiu. Parodontita juvenilă face parte din bolile parodontale agresive, în special din cauza distrucției rapide a țesuturilor de susținere ale dinților.
Simptomele parodontozei la copii
Parodontoza la copii, la fel ca la adulți, nu are o simptomatologie specifică. În cel mai bun caz, copilul poate experimenta inflamație gingivală, în special în timpul adolescenței, însă acesta nu este întotdeauna un simptom definitor pentru boala parodontală. Medicul pedodont, în cadrul vizitelor periodice, poate observa:
- inflamație gingivală localizată sau generalizată;
- sângerarea gingiilor la cele mai mici atingeri;
- retracție gingivală și pierderea atașamentului (gingia nu mai este lipită de dinte);
- existența unor pungi parodontale, neobișnuit, de altfel, la un copil.
Formele parodontitei la copii
Parodontoza la copii este împărțită în două categorii (în funcție de vârsta la care boala parodontală își face apariția) și anume:
- parodontită prepubertală – începe la vârsta de aproximativ 4 ani (dar poate să apară și în timpul erupției dinților temporari), afectează dentiția de lapte și se manifestă până la vârsta de 11 ani;
- parodontită juvenilă – se manifestă între 11 și 19 ani și afectează dinții definitivi.
Ambele categorii se pot manifesta la un anumit număr de dinți, iar în funcție de acesta, parodontita agresivă la copii este localizată sau generalizată.
Forma localizată de parodontoză la copii
Ca orice boală parodontală care apare la adulți, parodontoza la copii respectă caracteristicile afecțiunii, dar forma localizată a parodontitei juvenile are anumite trăsături specifice, precum:
- apare în jurul vârstei pubertății;
- fiind localizată, apare doar la nivelul molarilor de 6 ani (primii molari definitivi, aflați în spatele măselelor de lapte) și la nivelul incisivilor.
Forma generalizată de parodontoză la copii
Pentru ca parodontoza la copii să fie considerată generalizată, afecțiunea trebuie să apară la minimum 3 dinți, alții decât molarii și incisivii din forma localizată. Se manifestă prin episoade agresive de distrugere rapidă a aparatului de susținere a dinților, iar apărarea organismului în fața atacului bacterian din parodontoză este slab și ineficient.
Clasificare inflamație gingivală la copii
Diferența dintre inflamațiile gingivale, fie că sunt la copil sau la adult, este dată de profunzimea la care inflamația se localizează. La copii, printre cele mai comune sunt gingivitele, care pot apărea în diverse etape de dezvoltare, precum erupția, perioada prepubertală și pubertală, ciclul menstrual.
Papilita la copii
Papilita reprezintă inflamația papilei interdentare, adică a triunghiului de gingie dintre dinți. Papila gingivală se inflamează și crește în volum (prin hiperplazie), în special în gingivita de pubertate. Se manifestă, mai ales, între 11 și 14 ani, la dinții unde se acumulează multă placă bacteriană. Simptomele care pot apărea:
- culoarea gingiilor nu mai este roz, ci roșiatică sau chiar vineție;
- gingiile sunt umflate, rotunde;
- apare sângerare în timpul meselor și la periaj.
Gingivita la copii
Gingivita, de cele mai multe ori, este dată de acumularea plăcii bacteriene, dar poate fi agravată și de anumiți factori. Spre exemplu, gingivita de erupție vizează, în special, dentiția de lapte, și se poate observa inflamația gingiilor în locul unde vor erupe dinții.
Procesul de erupție al dinților de lapte începe în jurul vârstei de 6 luni și se încheie la aproximativ 2 ani și jumătate. În această perioadă este normal să apară un disconfort la nivelul gingiilor, salivație excesivă, tendința copiilor de a roade orice.
Pe de altă parte, gingivita din timpul ciclului menstrual apare ca o consecință a acumulării de placă bacteriană, iar răspunsul organismului este alterat din cauza modificărilor hormonale care apar în această perioadă.
Parodontoza juvenilă
Parodontita care debutează la vârsta de 4 ani afectează dinții de lapte, dar se poate prelungi și la dentiția permanentă. Dinții de lapte sunt pierduți până la 5-6 ani. Dinții permanenți erup în condiții normale, însă aparatul de suport (gingie, cement, ligamente parodontale, os) este distrus foarte repede, astfel încât până la aproximativ 15 ani, majoritatea dinților sunt pierduți.
Cauze parodontoză la copii
Parodontoza la copii apare ca urmare a unei aglomerări de bacterii specifice bolii parodontale. Aceste bacterii nu permit celulelor din țesuturile parodontale să se apere, eliberează toxine speciale care împiedică vindecarea, iar sistemul imunitar din cavitatea orală devine astfel inutil.
Totodată, poate fi vorba și despre o moștenire genetică de la părinți sau membri ai familiei apropiați cu această afecțiune, a unui sistem imun deficitar, care nu face față atacului bacterian de la nivelul gingiilor, progresând astfel în profunzime.
Factori de risc – Cine poate dezvolta parodontită juvenilă?
Copiii care au părinți cu parodontoză sunt mai predispuși la a dezvolta această afecțiune, deoarece transmiterea bacteriilor responsabile cu boala parodontală se face prin împărțirea tacâmurilor, prin sărut direct pe gură sau chiar prin mestecarea mâncării de către părinte pentru copil. Parodontita juvenilă nu este în relație cu o boală sau sindrom anume, putând surveni la copii sănătoși.
Diagnostic parodontoză la copii
Pentru a diagnostica parodontoza la copii, sunt necesare vizite periodice la medicul pedodont, care va ști la ce dinți să se uite și ce trebuie parametri trebuie luați în calcul. Vizitele la medicul pedodont trebuie începute încă de la primul dinte de lapte erupt și continuă până la erupția tuturor dinților definitivi. O atenție deosebită trebuie acordată molarilor de 6 ani, deoarece acolo este locul unde se manifestă parodontita agresivă localizată la copii.
Diagnosticul de certitudine se pune, în special, prin analizarea radiografiilor panoramice. Pe ele se va urmări pierderea de os, forma defectelor osoase, numărul și dinții care sunt afectați.
Se poate face, de asemenea, o parodontogramă, pentru a urmări adâncimea pungilor parodontale și a vedea cât de sever se manifestă parodontita. Aceasta se realizează prin introducerea unei sonde dentare gradate în fiecare pungă parodontală și se măsoară adâncimea ei în milimetri.
Tratament pentru parodontita juvenilă
Cu cât parodontita juvenilă este descoperită mai devreme și se intervine mai repede, cu atât consecințele ei pe termen lung sunt mai reduse.
Un tratament complet pentru tratamentul unei parodontite agresive constă în:
- educarea pacientului în ceea ce privește afecțiunea pe care o are;
- îmbunătățirea obiceiurilor de igienă orală;
- adăugarea mijloacelor suplimentare de igienă în rutină;
- igienizare profesională periodică, care include detartraj supra- și subgingival și planare radiculară, pentru îndepărtarea bacteriilor și îmbunătățirea sistemului de susținere.
Tratamentul chirurgical presupune îndepărtarea țesuturilor care nu mai pot fi salvate și stimularea regenerării osoase de la nivelul defectelor de os. Pentru aceasta, se pot apela la membrane PRP, PRF, pentru a stimula vindecarea.
Tratamentul medicamentos se referă la antibiotice administrate pe cale orală, care au ca scop eliminarea bacteriilor din organism. Totodată, acestea pot fi aplicate și local, de către medicul parodontolog, sub forma unor meșe introduse în pungile parodontale.
Tratamentul pentru îmbunătățirea răspunsului organismului se referă la acele medicamente care ajută la imunitatea pacientului și la un răspuns mai bun al celulelor în fața atacului bacterian de la nivelul gingiilor și pungilor parodontale.
O noutate în lumea parodontologiei o reprezintă terapia laser care, pe lângă curățarea și planarea radiculară realizate într-un mod mai blând, ucide bacteriile din profunzimea țesuturilor, fiind astfel o modalitate mai eficientă de tratament.
Prevenția parodontozei la copii
Igiena orală reprezintă punctul de plecare al tuturor bolilor parodontale indiferent de vârstă, astfel că ele pot fi prevenite cu ușurință prin stabilirea unei rutine corecte de curățare a dinților, încă de când copilul este foarte mic.
De asemenea, este bine să existe tacâmuri speciale pentru copil, pe care părinții să nu le folosească pentru a gusta mâncarea. Se recomandă evitarea sărutului pe buze, pentru a reduce riscul de a împărtăși bacteriile adulților, care sunt responsabile și de cariile dentare, nu doar de boala parodontală.
Igiena orală corectă presupune:
- periaj de 2 ori pe zi, dimineața și seara;
- utilizarea aței dentare înainte de periaj, pentru a îndepărta resturile de mâncare aflate între dinți și, ulterior, curățarea acelor suprafețe prin periaj;
- alegerea unei paste de dinți cu fluor;
- evitarea consumului de băuturi îndulcite sau orice tip de alimente, după periajul de seară.
Complicații parodontoză la copii
Așa cum a fost menționat mai sus, în parodontita juvenilă majoritatea dinților definitivi sunt pierduți până la vârsta de 15 ani.
Una dintre cele mai grave complicații este imposibilitatea mestecării alimentelor care duce, în mod incontestabil, la afecțiuni ale aparatului digestiv, prin înghițirea bolului alimentar parțial mestecat, cu bucăți mari.
Prin pierderea dinților și o dietă bazată pe mâncare moale, dezvoltarea oaselor maxilare este deficitară, putând apărea chiar asimetrii faciale sau o structură osoasă facială dezechilibrată.
Estetica, mai ales în perioada adolescenței, va fi o componentă majoră a parodontitei juvenile. De aceea, tratamentul trebuie instituit cât mai rapid, pentru prevenirea pierderii dinților. Este, de asemenea, recomandat să se ia în calcul la realizarea planului de tratament și terapia prin implanturi după ce creșterea osoasă s-a încheiat, pentru evitarea pierderii de substanță osoasă și un suport osos cât mai bun.
Surse
- Aggressive periodontitis: a review. Dr. Baljeet Singh, Dr. Avnika Garg, Dr. Rahul K. Garg
- Pathogenesis of gingivitis and periodontal disease in children and young adults. Richard R. Ranney, Bernard F. Debski, John G. Tew
- Learned and unlearned concepts in periodontal diagnostics: a 50-year perspective. Gary C. Armitage
- Aggressive periodontitis in children: a 14–19-year follow-up. Sara Thorbert Mros and Tord Berglundh
Articol scris de:
„Am visat să devin un medic altfel, la care oamenii să vină cu bucurie. Încă de când am terminat facultatea am scris pe cărțile mele de vizită The Gentle Dentist și nu era o simplă declarație de intenție: comunicam cu pacientul clar și îi explicam pașii intervenției, astfel încât să uite de teama de stomatolog.”