Boala parodontală, denumită și parodontoză sau boala dinților sănătoși, se dezvoltă la o mare parte din populația globului și este o afecțiune cronică. Se manifestă prin afectarea țesuturilor de susținere ale dinților (gingia, osul și ligamentele parodontale), dinții ajungând să se miște și, într-un final, să fie pierduți, mai ales dacă nu este identificată la timp și tratată.
Sănătatea parodontală este în strânsă legătură cu sănătatea întregului organism, ea putând influența inclusiv evoluția unor afecțiuni sistemice, precum cele cardio-vasculare.
Ce este punga parodontală?
Punga parodontală este un spațiu care se creează între dinte și os, din cauza invaziei bacteriilor din placa bacteriană. Microorganismele de la acest nivel favorizează retracția gingivală, iar ele vor avea cale liberă către osul în care dintele este așezat. În timp, bacteriile și toxinele secretate de acestea vor topi osul, locul liber rămas numindu-se pungă parodontală. Click aici să citești toate detaliile despre placa bacteriană și ce poți face să previi apariția ei.
Simptome – Cum arată punga parodontală?
Punga parodontală nu este neapărat vizibilă, însă pacientul poate observa o retracție gingivală și faptul că gingia se desprinde de dinte. Se poate remarca, de asemenea, sângerare abundentă la periaj sau chiar în timpul masticației alimentelor dure. Totodată, din cauza expunerii rădăcinii la mediul oral, pacientul poate experimenta sensibilitate sau dureri la nivelul dinților în timpul consumului de alimente reci, fierbinți, dulci sau acre.
Cu ajutorul unei sonde parodontale, medicul parodontolog poate observa cât de adânci sunt pungile în interior. În mod normal, adâncimea șanțului gingival sănătos este de aproximativ 0,5-3 mm însă, în cazul bolii parodontale, punga poate ajunge și la 8-10 mm.
Stadii pungi parodontale – Dimensiune și severitate
Parodontoza este dependentă de adâncimea pungii parodontale, astfel că severitatea afecțiunii se evaluează în funcție de dimensiunea pungilor parodontale. Așa cum am menționat mai sus, medicul parodontolog măsoară aceste pungi cu ajutorul unui instrument subțire și gradat:
- Parodontită ușoară, în care adâncimea pungii înregistrează 4-5 mm;
- Parodontită moderată, cu o adâncime a pungii de între 6-7 mm;
- Parodontită severă, în care țesuturile de susținere sunt extrem de afectate, cu adâncimea pungii parodontale mai mare de 7 mm.
Cauze – Pungi parodontale
Pungile parodontale se pot forma în prezența tartrului, anomaliilor de alinierea ale dinților, obiceiurilor vicioase sau lucrărilor protetice incorect realizate. Modul în care acționează aceste elemente se face prin crearea unor zone care au proprietatea de a nu permite curățarea optimă și favorizează acumularea multor bacterii într-un spațiu inițial mic.
Prin toxinele eliberate de aceste microorganisme, celulele din gingie au de suferit, ele pierzând atașamentul de dinte, iar ligamentele parodontale sunt afectate deopotrivă. Totodată, prin existența tartrului, acesta împiedică pătrunderea substanțelor benefice dintelui, precum substanțe dezinfectante sau cu rol reparator și irită constant gingia.
Pungi parodontale – Factori de risc
Pentru a trata corespunzător boala parodontală este esențial să se identifice și factorii de risc, care pot fi înlăturați sau, cel puțin, ținuți sub control.
- Diabetul zaharat – riscul de boală parodontală crește de 2-3 ori la un pacient cu diabet, în special în cazul în care glicemia nu este ținută la un nivel normal. Pacienții cu diabet sunt mai expuși infecțiilor, deoarece este afectat răspunsul imun de apărare împotriva bacteriilor.
- Fumatul – crește riscul bolii parodontale, prin afectarea circulației, reducând nutriția gingiilor și a osului. S-a demonstrat că tinerii fumători sunt mai predispuși bolii parodontale severe, iar numărul de ani de fumat este direct proporțional cu riscul de pierdere a dinților sau dezvoltarea cariilor radiculare.
Pungi parodontale – Diagnostic
Diagnosticul bolii parodontale se face atât printr-o examinare clinică, dar și cu ajutorul radiografiei panoramice. Prin examinarea clinică, medicul parodontolog inspectează gingia cu aspectul, culoarea și atașamentul ei, verifică dacă apare sângerarea la cele mai mici atingeri și în, cele din urmă, măsoară în dreptul fiecărui dinte adâncimea pungilor parodontale. Toate aceste date se adună și se face parodontogramă, o schemă care arată dimensiunea defectelor la toți dinții.
Pentru a-și face o imagine cât mai completă asupra severității afecțiunii, medicul va analiza și imaginea radiologică, observând dacă implantarea dinților a fost afectată și gradul de resorbție osoasă.
Pungi parodontale și abces parodontal – Care este diferența?
Abcesul parodontal reprezintă una dintre puținele urgențe parodontologice. El presupune existența unei infecții localizate la nivelul gingiei care delimitează punga parodontală. Spre deosebire de punga parodontală, abcesul parodontal se manifestă prin dureri puternice la nivelul dintelui respectiv și prezența puroiul care se exteriorizează prin pungă.
De cele mai multe ori, el se formează în interiorul pungii parodontale, dar există cazuri în care se poate forma și fără existența unei pungi parodontale. Apariția abcesului este favorizată de boala parodontală netratată, de schimbarea răspunsului imun al pacientului și de creșterea concentrației de bacterii din gingii. Uneori, abcesul parodontal poate apărea și în timpul tratamentului parodontal, după ce au fost îndepărtate depozitele de tartru incomplet.
Simptomele din abcesul parodontal pot fi reprezentate de:
- durere severă la nivelul gingiei;
- papilă gingivală umflată;
- senzația de dinte înalt;
- sensibilitate la nivelul dintelui;
- gust neplăcut din cauza puroiului.
Ce este o pungă parodontală falsă?
Pungile parodontale false sunt acele buzunărașe între dinte și gingie, de dimensiuni mici (3-4 mm), care nu distrug osul alveolar sau ligamentele parodontale, deoarece adâncimea lor redusă nu permite bacteriilor să penetreze țesuturile din profunzime. Ele apar în special în gingivitele cronice, în gingivita de sarcină și în gingivita de pubertate. Se manifestă, într-adevăr prin sângerare (moderată sau minimă), gingie inflamată și disconfort la nivel gingival. Pentru ele nu este necesar tratament parodontal, ci doar o igienizare profesională și îmbunătățirea rutinei de igienă orală.
Tratamentul pungilor parodontale
După ce medicul parodontolog măsoară adâncimea pungilor parodontale, realizează parodontograma (despre care am discutat mai sus) și analizează defectele pe osoase pe o radiografie panoramică, acesta va decide care este cea mai bună metodă de tratament, în funcție de severitatea bolii parodontale.
Igienizarea profesională pentru pungi parodontale mici
Igienizarea din cabinetul stomatologic reprezintă primul pas și, probabil, cel mai important pentru tratarea bolilor parodondale ușoare precum gingivita sau parodontoza în faza de debut. Această procedură constă în detartraj ultrasonic, periaj profesional și airflow. Pe lângă îndepărtarea depozitelor de tartru care pot întreține inflamația gingivală, dinții vor fi mai albi prin curățarea cu airflow. Tartrul trebuie îndepărtat periodic, deoarece favorizează în permanență acumularea de placă bacteriană și colonizarea țesuturilor parodontale cu microorganisme dăunătoare.
Detartraj & chiuretaj pentru pungi parodontale
Atunci când există pungi parodontale adânci, detartrajul ultrasonic nu este suficient. În cele mai multe dintre cazuri, după îndepărtarea tartrului de deasupra și de sub gingie, suprafața rădăcinii dintelui, care este acoperită de cement, rămâne moale, bacteriile fiind blocate la acel nivel.
Pentru a curăța atât interiorul pungii parodontale, cât și rădăcina, este nevoie de chiuretaj. Pentru acesta, medicul parodontolog are la dispoziție două modalități prin care se face tratamentul:
- Metoda tradițională, în care se folosesc chiurete de diferite dimensiuni și forme. Acestea seamănă cu niște gheruțe cu care se raclează suprafața radiculară și interiorul pungii parodontale, până când sunt îndepărtate toate depozitele moi, iar rădăcina se simte fină din nou.
- Tehnologia laser, în care se folosesc 2 tipuri de lasere. Unul care funcționează cu ajutorul apei, prin care se curăță rădăcina și punga parodontală și unul prin care se realizează decontaminarea în profunzime, pentru a scăpa de toate bacteriile care provoacă boala parodontală.
Chirurgie de reducere a pungii
Scopul primordial al tehnicilor chirurgicale în tratarea parodontozei este de a avea un acces intraoperator mai bun al rădăcinilor dinților afectați, de a vizualiza și curăța mai bine și, într-un final, de a închide pungile parodontale. Terapia chirurgicală de reducere a pungilor parodontale este recomandată în cazul pungilor foarte adânci, întotdeauna mai mari de 5 mm. De reținut este faptul că, înainte de orice tratament, fie că este prin chiuretaj, fie prin intervenție chirurgicală, se recomandă igienizarea profesională. Pe termen lung, asocierea dintre cele două tipuri de tratamente are rezultate mult mai bune, decât aplicarea unei singure strategii.
Modul în care se desfășoară tratamentul chirurgical este următorul: după administrarea anesteziei locale, se decolează gingia de pe os și din jurul dinților, pentru a putea îndepărta toate depozitele de tartru subgingival și cementul moale de pe suprafața rădăcinii și apoi reatașarea acesteia cu ajutorul unor fire de sutură.
Se remarcă rezultate mai bune dacă această procedură se combină cu elemente de chirurgie regenerativă, prin aplicarea membranelor PRF (trombocite bogate în fibrină). Acestea se obțin prin recoltarea unei eprubete de sânge de la pacient, apoi se pun la centrifugă și se separă elementele sangvine, obținând o membrană. Ea este bogată în elemente nutritive, cu factori de creștere, care contribuie la o vindecare rapidă.
Tratamentul medicamentos
În cavitatea orală există aproximativ 700 de specii bacteriene, iar cele care provoacă parodontoza sunt în număr de 10-15. Chiar dacă par a fi puține, medicamentele nu țintesc întotdeauna aceste microorganisme, ele fiind mai mult nespecifice și, de aceea, se preferă renunțarea la antibiotice, iar tratamentul este mecanic și constă doar în igienizare și chiuretaj. Uneori, se poate apela și la antibioticele locale, administrate direct în punga parodontală, dar are aceleași rezultate pe termen lung ca terapia convențională (prin chiuretaj sau chirurgicală).
În ceea ce privește apele de gură cu efect antiseptic, precum clorhexidina, este încă recomandată, pentru a menține rezultatele tratamentului mecanic. S-a demonstrat că această substanță previne formarea plăcii bacteriene de la nivelul gingiei și împiedică acumularea și înmulțirea bacteriilor din profunzimea pungilor parodontale. Se recomandă însă, să fie folosite pe termen scurt, cu pauze între perioadele de utilizări, deoarece poate avea ca efecte secundare următoarele:
- colorarea dinților;
- modificarea percepției gustului;
- depunerea mai rapidă a tartrului.
Prevenție – Pungi parodontale
Pungile parodontale și, implicit, afecțiunile parodontale pot fi cu ușurință prevenite, dacă sunt respectate indicațiile medicului stomatolog și parodontolog, în special după o intervenție care să reducă pungile parodontale. Scopul prevenției, în acest caz, este acela de a împiedica revenirea pungilor, de a ajuta gingiile să se reatașeze pe dinte și de a opri evoluția bolii parodontale. Prevenția constă în:
- monitorizarea de către medicul parodontolog a dimensiunilor pungilor parodontale și compararea acestora cu cele de la începerea tratamentului, dacă este cazul;
- vizite periodice în cabinetul stomatologic pentru igienizare profesională. La unii pacienți se recomandă ca igienizările să fie făcute la 3 luni, iar la alți pacienți la 6 luni;
- tehnică de periaj optimă, cu ajutorul unei periuțe electrice, dacă pacientul nu se descurcă la periajul manual;
- folosirea pastelor de dinți adecvate, cu fluor sau hidroxiapatită, pentru împiedicarea acumulării de placă bacteriană;
- utilizarea, la recomandarea medicului parodontolog, apă de gură cu clorhexidină.
Dacă vrei să afli despre cum se construiește o rutină sănătoasă de îngrijire a dinților, te invit să dai click aici.
Pungile parodontale pot cauza complicații?
Una dintre complicațiile pe care le provoacă pungile parodontale este mobilitatea dinților. Ei încep să se miște din cauza pierderii aparatului de susținere, format din gingie, os și ligamente parodontale. Cea mai gravă complicație care apare în cazul în care pungile nu sunt tratate este pierderea dinților sau necesitatea extracției din cauza mobilității foarte mari.
Totodată, bacteriile din aceste spații conduc la distrucția progresivă a osului alveolar, producând defecte osoase grave. Acestea trebuie luate în considerare dacă se apelează la reabilitare orală cu implanturi, deoarece aceste defecte trebuie corectate pentru a asigura stabilitate și rezistență a lucrărilor protetice în timp.
Surse
- The periodontal pocket. Nikolaos Donos
- The periodontal pocket: pathogenesis, histopathology and consequences. Dieter D. Bosshardt
- The periodontal abscess: a review. David Herrera,Silvia Roldán,Mariano Sanz
- Nonsurgical and surgical treatment of periodontitis: how many options for one disease? Filippo Graziani, Dimitra Karapetsa, Bettina Alonso & David Herrer
Articol scris de:
„De ce am ales parodontologia? Pentru ca este domeniul cel mai dinamic din stomatologie si care presupune munca in echipa. Este specialitatea in care pacientii au nevoie de o abordare holistica , de o viziune interdisciplinara si de un medic parodontolog care sa le fie alaturi cat mai mult timp.”