Migrările dentare sunt frecvente la pacienții cu boală parodontală, la cei care au suferit extracții și care, ulterior, nu au fost protezate. De obicei, migrările dentare afectează calitatea vieții pacienților prin degradarea aspectului fizic și crearea unor probleme precum cele de masticație sau chiar vorbire. Migrările pot fi și un lucru pozitiv, atunci când sunt intenționate, în cazul tratamentului ortodontic.
Ce sunt migrările dentare?
Migrările dentare reprezintă mișcările pe care le face un dinte din locul său natural, ajungând într-o poziție nefirească, care poate crea probleme atât mușcăturii, cât și tratamentului protetic, care se va realiza mai greu. Tendința naturală a dinților este de a umple spațiile interdentare astfel că, dacă un dinte lipsește, vecinii se vor înclina cu scopul de a închide spațiul rămas în urma unei extracții.
Cauze – De ce se mișcă dinții din loc?
Boala parodontală este unul dintre cei mai importanți factori incriminați pentru migrările dentare deoarece, din cauza pierderii suportului dinților (ligamentele parodontale care susțin dintele în os), ei devin mobili și sunt mult mai susceptibili la schimbarea poziției.
O altă cauză este extracția dentară, care poate apărea din cauza unor carii profunde netratate la timp sau granuloame prea voluminoase pentru a fi tratate. În cazul în care locul rămas liber în urma extracției nu este acoperit (prin implant sau lucrare protetică), dinții vor avea, de asemenea, impulsul de a închide acel spațiu.
Tipuri de migrări dentare
Așa cum ne putem imagina, dinții se pot mișca în mai multe direcții sau planuri, în funcție de localizarea spațiului care trebuie închis sau în funcție de modul în care se manifestă boala parodontală.
Translații în plan orizontal
Atunci când dinții se mișcă în plan orizontal, ei se mută de-a lungul arcadei dentare, în față sau în spate, depinzând de locul unde se află un dinte absent. Locul rămas liber în urma unei extracții este delimitat în față și în spate de câte un dinte, având denumirea de spațiu protetic. Pe măsură ce dinții care mărginesc gaura se apropie unul de celălalt, spațiul protetic se micșorează, fiind aproape imposibil de protezat acea breșă edentată, fie că este vorba despre un implant sau despre o punte dentară. Migrarea în plan orizontal se poate face în două direcții:
- prin mezializare, adică dinții migrează spre linia de mijloc a feței și sunt frecvente în special la nivelul molarilor de pe arcada de sus;
- prin distalizare, adică dinții migrează spre spate; apar mai ales la nivelul premolarilor.
Translații în plan vertical
Migrările dinților în plan vertical au loc în momentul în care pe arcada opusă lipsește unul sau mai mulți dinți, iar cei de pe arcada sănătoasă au tendința de a coborî pentru a ocupa spațiul respectiv. Translația în plan vertical are loc, de asemenea, în două moduri:
- egresiune – atunci când există un dinte sănătos din punct de vedere parodontal, el coborând împreună cu osul;
- extruzie – când dintele coboară de unul singur și este afectat de boala parodontală, dintele având un aspect alungit, cu coroana mai lungă.
Dacă se intervine la timp, iar dintele nu a coborât foarte mult, se poate face șlefuirea („pilirea”) acestuia, astfel încât el să fie din nou la nivelul dinților vecini.
Basculare/Versiune dinți
Bascularea reprezintă înclinarea dintelui către spațiul edentat (rămas fără dinte), astfel încât coroana va fi îndreptată către spațiul gol, iar rădăcina către partea opusă. Acest fenomen are loc cel mai des la nivelul molarilor inferiori (de pe arcada de jos). Dacă dintele nu are un grad mare de înclinare, el poate fi, de asemenea, șlefuit și ulterior acoperit de o coroană, pentru a fi reașezat în rând cu ceilalți dinți. În cazul în care dintele devine aproape orizontal, singura soluție este extracția, deoarece acel dinte nu va putea susține o lucrare protetică, forțele acționând în direcții greșite, ducând ulterior la fracturarea rădăcinii și afectarea celorlalți dinți.
Rotații dentare
Rotațiile dentare au loc întotdeauna la dinții frontali (canini, incisivi laterali, incisivi centrali). Se întâmplă adesea în cazul bolii parodontale, când ligamentele sunt afectate și nu mai pot susține poziția naturală a dintelui.
Gradele de mobilitate dentară
În cazul bolii parodontale, dinții devin mobili, adică încep să se miște, iar dacă nu se tratează și este lăsată să evolueze, aceștia vor fi într-un final pierduți. Pentru a aprecia severitatea parodontozei și pentru a lua în considerare cea mai bună metodă de tratament, mobilitatea dentară se clasifică în 3 grade:
- gradul 0 – mobilitate fiziologică, naturală, aproape imperceptibilă;
- gradul 1- mobilitate de maximum 1mm, atunci când dintele este împins din față în spate (dinspre buze sau obraz spre limbă);
- gradul 2 – mobilitate mai mare de 1mm, când dintele este împins atât din față în spate, cât și stânga-dreapta;
- gradul 3 – mobilitate extrem de mare în toate planurile, inclusiv de sus în jos.
Imobilizare dinți parodontotici – Tratament
Pentru a opri evoluția bolii parodontale, după igienizare prin detartraj cu ultrasunete, airflow și periaj profesional, se aplică terapia laser care are rolul de a anihila bacteriile din pungile parodontale. Cu scopul de a opri mobilitatea dinților și de a-i păstra mai mult timp pe arcadă, dinții vor fi imobilizați. Imobilizarea dinților are rolul:
- de a ține dinții pe loc, împiedicând migrarea;
- de a îmbunătăți masticația;
- de a reduce disconfortul din timpul meselor.
Sisteme de imobilizare fixe
Sistemele de imobilizare fixe se împart și ele, la rândul lor în 2 categorii, precum:
Provizorii:
- se pot monta atele din diferite materiale (compozite, acrilice) atât la nivelul dinților anteriori, cât și la cei din spate;
- sisteme de contenție (splint technique), acestea fiind un candidat ideal în cazul mobilității dinților frontali;
- șine de imobilizare – din compozit simplu sau armate fiind, de asemenea, indicate atât pentru dinții din față, cât și pentru cei din spate;
- ligaturi cu fire din sârmă.
Permanente:
- se indică atunci când există și spații cu dinți lipsă și au rolul de a reface continuitatea arcadei, dar și de a imobiliza dinții;
- cea mai populară soluție în acest caz este puntea dentară, care trebuie să permită o igienizare corectă, să nu traumatizeze gingiile și să faciliteze masticația.
Sisteme de imobilizare mobile
Cea mai întâlnită metodă de imobilizare mobilă se referă la gutierele realizate din material acrilic (sunt transparente). Acestea au avantajul de a putea fi îndepărtate cu ușurință pentru igienizare, nu necesită sacrificiu de smalț sau alte structuri dentare și au un preț redus. Dezavantajul acestui sistem este reprezentat de faptul că structurile de susținere ale dinților pot fi afectate mai tare, dacă sunt scoase și puse la loc foarte des.
Alte tratamente pentru migrările dentare
Comunicarea și alegerea tratamentului multidisciplinar (parodontal, protetic și ortodontic) este esențial în anumite cazuri, asigurând succesul pe termen lung. Se poate apela la tratament ortodontic în paralel cu monitorizarea parodontală, atât pentru a închide anumite spații lăsate de extracția dinților, pentru a corecta ocluzia (mușcătura), cât și pentru a imobiliza dinții cu brackeți. Medicul ortodont colaborează tot timpul cu parodontologul și decid împreună care este cea mai bună abordare pentru fiecare pacient pentru a ajunge la rezultatul dorit și a evita potențialele complicații care pot apărea.
Complicații cauzate de migrarea dinților
Migrarea dinților cauzează o serie de probleme asociate cu estetica, funcționalitatea și disconfortul pacienților.
- complicații estetice: se pot crea diastemă și treme (spații între dinți) din cauza pierderii suportului parodontal sau din cauza migrării dinților către o breșă edentată;
- complicații funcționale: mușcătură incorectă, probleme la masticație prin durere, disconfort, sensibilitate (din cauza retracției gingivale);
- complicații protetice: atunci când dinții se înclină unul spre celălalt sau spre breșa edentată, protezarea acestora și refacerea continuității arcadei este dificilă și trebuie fie șlefuiți, fie extrași, deoarece gradul de basculare este prea mare.
Prevenție mobilitate dentară
Prevenția mobilității dinților se face prin prevenția bolii parodontale și prin prevenția apariției cariilor. Acest lucru nu înseamnă doar un stil de viață sănătos, cu o dietă echilibrată, ci și o rutină de igienă orală consecventă, care presupune utilizarea mai multor mijloace. De multe ori, pacienții consideră că este suficient să se spele de două ori pe zi, însă uită de beneficiile aduse de ața dentară, dușul bucal, apele de gură și periuțele interdentare acolo unde este cazul.
Totodată, trebuie să reținem că este mai bine, mai puțin costisitor și mai puțin traumatizant să prevenim, decât să tratăm. Prevenția constă, de asemenea, în vizite periodice la medicul stomatolog, parodontolog și igienistul dentar.
Igienizarea profesională la fiecare 3-6 luni (în funcție de recomandări) are rolul de a îndepărta depozitele de tartru, care întrețin inflamația gingivală și aglomerarea bacteriană la nivelul spațiului parodontal.
Chiar dacă nu suferiți de parodontoză sau este încă o fază ușoară a acesteia, controlul la medicul parodontolog de 2 ori pe an și urmarea sfaturilor acestuia pot fi salvatoare pentru dinții voștri. Acesta nu doar că va face recomandări în ceea ce privește rutina dentară, dar va și prescrie ape de gură speciale pentru a elimina bacteriile cu potențial declanșator al bolii parodontale.
Surse
- Nonsurgical Mechanical Treatment Strategies for Periodontal Disease. Danae A. Apatzidou, Denis F. Kinane
- Pathologic Migration of Anterior Teeth in Patients With Moderate to Severe Periodontitis. Pedram P. Towfighi, Michael A. Brunsvold, Arthur T. Storey, Ralph M. Arnold, Donald E. Willman, and C. Alex McMahan
- Pathologic Tooth Migration. Michael A. Brunsvold
- Spontaneous correction of pathologically migrated teeth with periodontal therapy alone. Dadlani, Himanshu; Ramachandra, Srinivas Sulugodu1; Mehta, Dhoom Singh
Articol scris de:
„De ce am ales parodontologia? Pentru ca este domeniul cel mai dinamic din stomatologie si care presupune munca in echipa. Este specialitatea in care pacientii au nevoie de o abordare holistica , de o viziune interdisciplinara si de un medic parodontolog care sa le fie alaturi cat mai mult timp.”