Caria dentară este una dintre cele mai comune afecțiuni din lume, regăsindu-se la 60-90% dintre copii și la majoritatea adulților. Deși este o afecțiune extrem de răspândită, prevenția cariilor poate fi făcută cu ușurință, OMS implicându-se în acest sens, fiind mai bine să prevenim, decât să tratăm. Programele comunitare, educația orală, vizitele periodice la stomatolog, toate acestea contribuie la sănătatea orală a întregii populații.

Ce este și cum arată o carie?

Caria reprezintă locul unde s-au acumulat mai multe bacterii decât există în mod normal pe acele suprafețe, în urma unui periaj neadecvat și a consumului de alimente care rămân pe dinți un timp îndelungat. Motivul pentru care bacteriile se pot acumula în anumite locuri este acela că ele vor găsi toate substanțele nutritive necesare supraviețuirii și înmulțirii, în special în șanțurile și gropițele de pe măsele, care nu pot fi curățate corespunzător.

O carie incipientă se manifestă sub forma unor colorații sau demineralizări la nivelul acestor mici șanțuri, pe când una avansată progresează în smalț, distrugând dentina, formându-se astfel o cavitate (gaură).

Cariile netratate pot favoriza apariția parodontozei?

Cariile, la fel ca și boala parondontală, au în comun una dintre cauzele declanșatoare, și anume acumularea de bacterii. O igienă incorectă și inconstantă (pe termen lung) poate duce la formarea plăcii bacteriene care, în timp, poate duce atât la apariția proceselor carioase, cât și la afectarea structurilor de susținere ale dintelui.

Cariile netratate de la nivelul coletului (porțiunea din dinte din apropierea gingiei) sau cariile radiculare (de pe rădăcină) pot duce la afectarea gingiilor din apropiere, provocând gingivită localizată. Dacă nu este tratată, gingivita poate evolua către parodontoză, prin apariția retracției gingivale și formarea pungilor parodontale, care permit pătrunderea bacteriilor în profunzime. Astfel, aceste microorganisme vor provoca resorbția osoasă (topirea osului în care se află dintele), provocând parodontoză.

Tipuri de carii dentare

Procesele carioase dentare pot fi de mai multe feluri, luând în considerare mai mulți factori. Astfel, în funcție de cât de repede avansează, cariile pot fi:

  • acute (evoluează rapid, cauzând o distrucție mare a țesuturilor dentare);
  • cronice (evoluează mult mai lent, distrucția fiind limitată);
  • staționare (râmân în același stadiu mult timp).

Atunci când ne referim la locul unde apar, cariile pot avea multiple localizări, fie la nivelul coroanei (carii ocluzale, interdentare, de colet), fie la nivelul rădăcinii (carii radiculare). Toate aceste carii pot fi superficiale, medii sau profunde.

În ceea ce privește cariile copiilor, în special cele de pe dinții de lapte, pot avea aceleași localizări ca și cele ale adulților (cu excepția celor radiculare, care sunt mult mai rare la copii). O particularitate a acestor carii o reprezintă caria de biberon, care apare la o vârstă foarte fragedă și evoluează rapid, afectând o mare parte dintre dinți.

Carii coronare

Dintele este alcătuit din două componente: coroană (partea care se vede în cavitatea bucală) și rădăcină (partea care ancorează dintele în interiorul osului). Toate cariile de la nivelul coroanei se numesc carii coronare și pot avea multiple localizări: ocluzal, interdentar, la colet.

Carie ocluzală

Suprafața măselelor pe care mestecăm se numește față ocluzală (ocluzie = mușcătură). Această față este brăzdată de șanțuri și gropițe, care sunt retentive pentru resturile alimentare. La un molar proaspăt ieșit, aceste denivelări sunt foarte adânci (resturile de mâncare sunt îndepărtate cu greu din aceste locuri sau chiar deloc), iar smalțul este foarte poros.

Sigilările dentare pe un molar sănătos scad adâncimea acestor șanțuri, dintele putând fi curățat cu ușurință. Astfel, dinții sunt mai vulnerabili în primii ani de la erupție, cariile ocluzale fiind frecvente la adolescenți, ele avansând rapid. Pe de altă parte, la adulți, cariile ocluzale nu sunt atât de frecvente, iar atunci când apar, evoluează destul de lent.

Carie interdentară

Periajul dentar nu este suficient pentru a îndepărta toate resturile de mâncare și trebuie completat de ață dentară sau duș bucal. În cazul în care nu se folosesc și aceste mijloace suplimentare de igienă, resturile de mâncare dintre dinți se vor transforma în substanțe nutritive pentru bacterii, ducând la formarea cariilor interdentare. Acestea sunt dificil de observat și de aceea sunt descoperite când deja sunt avansate.

Carie de colet

Coletul reprezintă partea dintelui din apropierea gingiei. De cele mai multe ori, cariile din această zonă apar din cauza consumului exagerat de alimente și băuturi acide sau carbogazoase și din cauza unei igiene neadecvate. Cariile de colet debutează sub forma unor demineralizări, adică niște pete albe, opace, de aspectul cretei și pot evolua către adevărate cavități. Gingia din apropierea cariei este inflamată, de culoare roșie intensă.

Carii radiculare

Cariile de la nivelul rădăcinii se numesc carii radiculare și sunt mai frecvente la adulți. Caria radiculară apare, de cele mai multe ori, din cauza retracției gingivale și a resorbției osoase, bolii parodontale (parodontoză) sau din cauza înaintării în vârstă. Rădăcina dintelui nu este expusă în cavitatea bucală în mod normal, ea este acoperită de os și gingie. De aceea, acest tip de carie este frecventă la adulți, cu precădere la cei care suferă de afectare parodontală.

Carii secundare

În urma unei carii, se îndepărtează țesuturile afectate și se pune o obturație (plombă), pentru a reface smalțul și dentina pierdute. Caria secundară apare la marginea plombei, iar acest lucru se poate întâmpla din multiple cauze:

  • obturația nu a fost corect realizată, rămânând un spațiu între țesuturile dentare restante și materialul de plombă;
  • materialul de obturație „îmbătrânește” în timp și astfel se creează microfisuri la marginea lui, spații prin care bacteriile pot intra, generând o nouă carie;
  • igienă precară.

Carii la copii – Dinți de lapte cariați

Dinții de lapte au o structură mai poroasă decât cei definitivi, fiind astfel mai vulnerabili la apariția cariilor. De asemenea, din cauza acestei particularități, cariile evoluează mult mai repede. Terminațiile nervoase de la nivelul dinților temporari sunt mai puțin dezvoltate, iar copiii pot simți dureri de intensitate mai mică decât adulții. Tocmai de aceea, cariile dinților de lapte sunt descoperite târziu, când ele sunt profunde și deja au afectat nervul. În acest context, cariile copiilor se situează în două extreme: fie sunt superficiale, tratamentul lor fiind simplu și rapid, fie sunt profunde, afectând nervul și fiind necesar tratament de canal.

Carii de biberon

Cariile de biberon apar frecvent la vârste foarte fragede, între 2-3 ani. Cariile de biberon apar cel mai frecvent pe dinții frontali de pe arcada superioară, aproape de gingie (la colet). La început sunt niște demineralizări, adică pete albe, cretoase (smalțul este moale și albicios precum creta), iar dacă nu se intervine din timp, acestea pot evolua către adevărate carii, ce pot deveni dureroase și pot produce bebelușului disconfort, refuzând mâncarea.

Gingia, este de asemenea, afectată, fiind inflamată și cu o culoare foarte intensă. Cea mai mare problemă cu aceste carii este că nu pot fi tratate cu ușurință, deoarece copilul nu are vârsta necesară de a coopera. Tratamentul se face, de obicei, sub anestezie generală, timp în care se tratează toți dinții într-o singură ședință.

Cauze și factori de risc – Carii dentare

Cariile dentare sunt o afecțiune plurifactorială, adică ea nu se produce dacă acționează un singur factor, ci prin acțiunea mai multor elemente simultan. Una dintre cele mai incriminate cauze ale cariei este igiena necorespunzătoare sau inconstantă, care duce la formarea plăcii bacteriene, având la dispoziție substratul nutritiv necesar pentru a se înmulți peste limita acceptabilă. Alături de igiena orală, se ia în considerare și dieta. Un stil de viață nesănătos, bogat în carbohidrați, zahăr rafinat, sucuri îndulcite și acidulate contribuie la formarea cariilor dentare.

Evoluția cariilor dentare

Cariile dentare evoluează diferit, în funcție de vârsta pacientului.

  • La copii și adolescenți, cariile au tendința de a evolua rapid, cu distrugerea masivă a țesuturilor dentare. Ele debutează printr-o demineralizare sau o colorație la nivelul șanțurilor și fosetelor de pe măsele, au de obicei o deschidere mică (pare doar un punct colorat), dar avansează rapid și extins în profunzime.
  • Spre deosebire de copii și adolescenți, cariile adulților evoluează mai lent, au deschidere largă și, deși pare o carie mare, țesuturile din profunzime rămân sănătoase. Cea mai problematică localizare a cariilor la adulți o reprezintă cele radiculare, deoarece pot favoriza apariția bolii parodontale, dacă nu se tratează la timp.

În ambele cazuri, dacă nu se intervine din timp, caria avansează către interiorul dintelui, unde se află nervul, invadând spațiul în care acesta se află, îl infectează, fiind apoi nevoie de intervenția unui medic endodont pentru tratamentul canalelor.

Cum se face diagnosticul cariilor dentare?

Cea mai simplă metodă de decelare a cariilor dentare o reprezintă inspecția și palparea, făcute de medic în cabinet. Medicul se va uita cu atenție la fiecare dinte în parte cu ajutorul oglinzii dentare, iar cu sonda va palpa locurile în care există colorații sau demineralizări.

Uneori, însă, aceste metode nu sunt de ajuns, deoarece cariile pot avea localizări care nu sunt vizibile cu ochiul liber, precum cele interdentare. Acestea pot fi vizualizate cu ușurință cu ajutorul unei radiografii dentare.

Fluorescența cu laser se bazează pe detectarea modificărilor de la nivelul țesuturilor dentare (scoate la iveală demineralizările care nu sunt vizibile cu ochiul liber). Deși o metodă nouă și eficientă în identificarea cariilor primare și secundare, întotdeauna trebuie realizată și o radiografie pentru a confirma diagnosticul.

Tratament – Cum scapi de carii?

Tratamentul cariilor diferă în funcție de stadiul de evoluție. Dacă este o carie incipientă, de forma unei demineralizări, se poate instrui pacientul să își îmbunătățească igiena orală și se recomandă fluorizări topice realizate în cabinetul stomatologic, aplicarea unor geluri remineralizante pentru acasă, ce pot conține fluor sau cristale de hidroxiapatită (constituentul principal al smalțului).

Dacă procesul carios a „măcinat” smalțul și s-a format o cavitate, țesuturile afectate trebuie îndepărtate. Smalțul și dentina alterate pot fi îndepărtate prin două metode: fie cea clasică, folosind turbina și piesa contraunghi (la care se montează frezele dentare), fie cu ajutorul laserului.

Spre deosebire de instrumentele tradiționale, tehnologia laserului permite dezinfectarea dintelui în profunzime, în timp ce sunt înlăturate țesuturile cariate și are avantajul lipsei vibrațiilor. Deși are un zgomot (nu este complet silențios), cu siguranță nu produce acea anxietate pe care o generează auzirea sunetului de turbină.

După curățarea dintelui, se va aplica un gel albastru care, prin demineralizare, curăță în profunzime și pregătește dintele pentru viitoarea plombă. Apoi se aplică bonding-ul, un fel de lipici și se întărește cu ajutorul lămpii fotopolimelizabile, care va ajuta la o menținere pe termen lung a obturației. Ca ultim pas, urmează materialul de plombă, fiind modelat conform morfologiei dintelui, pentru un aspect estetic superior, dar și pentru o funcționalitate optimă.

Prevenție – Carii dentare

Așa cum am menționat mai sus, fiind o afecțiune multifactorială, pentru prevenția cariilor trebuie acționat din mai multe perspective:

  • igienă orală corespunzătoare care să asigure o tehnică de periaj corectă, cu produse corespunzătoare (pastă de dinți cu fluor), utilizarea mijloacelor suplimentare de igienă precum ață dentară sau duș bucal și, la recomandarea medicului, folosirea unei ape de gură;
  • reducerea consumului de carbohidrați, mâncăruri procesate, alimente dulci și lipicioase;
  • reducerea consumului de băuturi acidulate, dulci și consumul acestora cu paiul, pentru a limita contactul acestora cu dinții;
  • controale regulate la medicul stomatolog, la fiecare 6 luni, atât pentru o igienizare profesională, cât și pentru detectarea timpurie a cariilor.

Complicații – Carii dentare netratate

Caria dentară poate produce o distrucție mare a țesuturilor dentare, existând situații (destul de frecvente) în care restaurarea dintelui este imposibilă cu ajutorul unei plombe. În acest caz, dintele trebuie refăcut cu o coroană dentară de acoperire, care să înlocuiască țesuturile dentare afectate. De asemenea, în cele mai multe situații în care este necesară o coroană, tratamentul de canal nu poate fi evitat, caria afectând și nervul. Infectarea nervului poate duce la abces dentar, despre care poți citi mai multe aici. Pe lângă faptul că durează mai multe ședințe, tratamentele sunt mai costisitoare decât prevenția sau tratarea unei carii simple.

Din păcate, există situații când dintele nu mai poate fi salvat nici cu ajutorul celor menționate mai sus, ajungându-se, inevitabil, la extracție dentară. Acoperirea spațiului lăsat de dintele pierdut este mai dificilă și impune fie inserarea unui implant dentar, fie sacrificarea a doi dinți pentru a face o punte dentară.

Cât costă tratarea unei carii? Prețuri și criterii

Costul pentru tratarea unei carii diferă în funcție de gravitatea acesteia. Cu cât caria este mai mai superficială, cu atât procedura este mai simplă. Pentru cariile de suprafață, când există doar o colorație, se poate face o sigilare lărgită, prețul reflectând simplitatea procedurii. Cu cât tratamentul este mai complicat, cu atât va fi mai costisitor, în special când e nevoie de tratament de canal sau lucrare protetică.

Întrebări frecvente

Când ar trebui să merg la medicul stomatolog?

Pentru adulți, se recomandă ca vizitele la stomatolog să fie realizate o dată la fiecare 6 luni, pentru identificarea din timp a cariilor și pentru prevenția lor. Totodată, în urma igienizărilor periodice, se păstrează și sănătatea gingiilor. Având în vedere rapiditatea cu care evoluează cariile la copii, vizitele periodice ale celor mici ar trebui făcute la 3 luni.

Cum îți dai seama că ai o carie?

În fiecare seară, după periaj, ar trebui ca pacientul să urmărească modificările care apar la nivelul dinților: demineralizări (pete albe, cretoase), colorații la nivelul șanțurilor de pe suprafețele masticatorii, inflamația papilei gingivale (gingia în formă de triunghi dintre dinți) în cazul cariilor interdentare, dureri sau sensibilitate la alimente sau băuturi reci sau dulci.

În cât timp evoluează o carie?

La copii, o carie pot evolua de la o lună la alta, smalțul și dentina fiind distruse rapid. La adulți însă, o carie poate evolua în câteva luni și pot trece chiar ani până când vor apărea primele simptome.

Surse:

  • Dental caries. Nigel B. Pitts, Domenick T. Zero, Phil D. Marsh, Kim Ekstrand, Jane A. Weintraub, Francisco Ramos-Gomez, Junji Tagami, Svante Twetman, Georgios Tsakos and Amid Ismail
  • Integrated hypothesis of dental caries and periodontal diseases. Bente Nyvad, Nobuhiro Takahashi

Articol scris de: